DATÁ, datez, vb. I. 1. Tranz. A stabili data exactă a unui eveniment sau a unui fapt din trecut. ♦ A pune data pe o scrisoare, pe un act etc. 2. Intranz. (Cu determinări introduse prin prep. „de la ”, „de” sau „din”) A se fi produs, a se fi făcut, a fi început să existe. – Din fr. dater.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DATÁRE, datări, s.f. Acţiunea de a data. – V. data.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A DAT//Á ~éz 1. tranz. 1) (evenimente, fapte din trecut) A localiza în timp, stabilind data exactă. 2) (scrisori, acte) A prevedea cu data de realizare. 2. intranz. A avea începutul; a-şi trage existenţa. /<fr. datez
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DÁTA s.n. (Latinism) Lucrurile cunoscute, date, care stau la baza unui raţionament, a unei cercetări etc. [< lat. data – lucruri date < dare – a da].
(Dicţionar de neologisme)
DATÁ vb. I. 1. tr. A stabili (cu exactitate) data, timpul când s-a petrecut ceva. ♦ A pune data (pe un document, pe un act etc.). 2. intr. A-şi avea începutul, a începe din... [< fr. dater, it. datare].
(Dicţionar de neologisme)
DATÁRE s.f. Acţiunea de a data şi rezultatul ei. [< data].
(Dicţionar de neologisme)
DÁTA1 s. n. lucrările cunoscute, date care stau la baza unui raţionament, a unei cercetări etc. (< lat. data)
(Marele dicţionar de neologisme)
DATÁ2 vb. I. tr. a stabili data unui fapt din trecut. ♢ a pune data pe un act, pe o scrisoare etc. II. intr. a-şi avea începutul, a începe din... (< fr. dater)
(Marele dicţionar de neologisme)
altă dată! expr. (iron.) niciodată! (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
!áltă dátă (în altă împrejurare) loc. adv.
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)
datá vb., ind. prez. 1 sg. datéz, 3 sg. şi pl. dateáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
de ástă dátă loc. adv. (tempo lent)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
o dátă cu loc. prep.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
o dátă ce loc. conjcţ.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
tot o dátă s. n. + num. (mănâncă tot o dată), adv. + num. (tot o dată am citit şi eu cartea, nu de două ori)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
câte o dátă (câte o singură dată) adv. + num.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
áltă dátă (în altă împrejurare) loc. adv., pl. álte dăţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
datáre s. f., g.-d. art. datării; pl. datări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DATÁ vb. a exista. (Acest obicei ~ de un secol.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DATÁRE, datări, s.f. Acţiunea de a data. – V. data.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DÁTA s.n. (Latinism) Lucrurile cunoscute, date, care stau la baza unui raţionament, a unei cercetări etc. [< lat. data – lucruri date < dare – a da].
(Dicţionar de neologisme)
DATÁ vb. I. 1. tr. A stabili (cu exactitate) data, timpul când s-a petrecut ceva. ♦ A pune data (pe un document, pe un act etc.). 2. intr. A-şi avea începutul, a începe din... [< fr. dater, it. datare].
(Dicţionar de neologisme)
DATÁRE s.f. Acţiunea de a data şi rezultatul ei. [< data].
(Dicţionar de neologisme)
DÁTA1 s. n. lucrările cunoscute, date care stau la baza unui raţionament, a unei cercetări etc. (< lat. data)
(Marele dicţionar de neologisme)
DATÁ2 vb. I. tr. a stabili data unui fapt din trecut. ♢ a pune data pe un act, pe o scrisoare etc. II. intr. a-şi avea începutul, a începe din... (< fr. dater)
(Marele dicţionar de neologisme)
altă dată! expr. (iron.) niciodată! (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
!áltă dátă (în altă împrejurare) loc. adv.
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)
datá vb., ind. prez. 1 sg. datéz, 3 sg. şi pl. dateáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
de ástă dátă loc. adv. (tempo lent)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
o dátă cu loc. prep.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
o dátă ce loc. conjcţ.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
tot o dátă s. n. + num. (mănâncă tot o dată), adv. + num. (tot o dată am citit şi eu cartea, nu de două ori)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
câte o dátă (câte o singură dată) adv. + num.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
áltă dátă (în altă împrejurare) loc. adv., pl. álte dăţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
datáre s. f., g.-d. art. datării; pl. datări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DATÁ vb. a exista. (Acest obicei ~ de un secol.)
(Dicţionar de sinonime)