datele dex - definiţie, sinonime, conjugare
DAT1, daturi, s.n. I. Faptul de a da2; (urmat de determinări introduse prin prep. „la”) efectuare a anumitor operaţii de prelucrare. Datul la rindea. II. 1. Realitate ca punct de la care se pleacă într-un raţionament, într-o discuţie; fapt din care rezultă sau se deduc altele; noţiune fundamentală. 2. (În superstiţii) Boală care s-ar datora vrăjilor, farmecelor. 3. (În expr.) Aşa e datul (cuiva) = aşa e soarta (cuiva). – V. da2.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DAT2, -Ă, daţi, -te, adj., s.f. I. Adj. Pus la dispoziţie, oferit; înmânat, transmis, prezentat, dăruit. ♢ Expr. La un moment dat = într-un anumit moment; în clipa aceea. În cazul dat = în acest caz, în cazul de faţă. Dat fiind (că...) = ţinând seama de... (sau că...), având în vedere (că...); deoarece. Dat dracului (sau naibii) = deştept, isteţ; şmecher, şiret. Dat uitării = uitat, părăsit. II. S.f. 1. Momentul, împrejurarea (repetabilă) când se produce un fapt; oară, rând. ♢ Loc. adv. Data trecută = cu prilejul anterior. Data viitoare = într-o împrejurare ulterioară. De data aceasta (sau asta) ori de astă dată = de rândul acesta, acum. Pe dată ce... (sau cum...) = îndată; pe loc, numaidecât. O dată = într-un singur caz. Nu o dată = de multe ori. Încă o dată = din nou. 2. (La pl.) Fapte stabilite (de ştiinţă), elemente care constituie punctul de plecare în cercetarea unei probleme, în luarea unei hotărâri etc. III. S.f. (Reg.) Soartă, destin. ♢ Cum (sau precum) e data = după cum e obiceiul, datina. – V. da2.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DÁTĂ, date, s.f. I. Timpul precis (exprimat în termeni calendaristici) când s-a produs sau urmează să se producă un eveniment. ♦ Indicaţia acestui timp pe un act, pe o scrisoare etc. (pusă la întocmirea lor). II. Fiecare dintre numerele, mărimile, relaţiile etc. care servesc pentru rezolvarea unei probleme sau care sunt obţinute în urma unei cercetări şi urmează să fie supuse unei prelucrări. – Din fr. date.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DAT1 dátă (daţi, dáte) v. A DA.~ dracului a) foarte isteţ; ager; b) şmecher. La un moment ~ la un moment oarecare; dintr-o dată. În cazul ~ în cazul de faţă. ~ fiind (că...) având în vedere; deoarece; întrucât. ~ uitării părăsit; uitat. / v. a da
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DAT2 ~uri n. 1) Fapt real servind ca punct de plecare în procesul de cunoaştere. 2) reg. Forţă supranaturală despre care se crede că determină desfăşurarea evenimentelor; soartă; ursită; fatalitate; destin. / v. a da
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DÁT//Ă1 ~e f. 1) Timpul precis când s-a produs sau urmează să se producă un fapt, un eveniment. ~ istorică. 2) Indicaţie a acestui timp pe un act. 3) la pl. Fapte concrete cunoscute care servesc drept punct de plecare pentru cercetarea unei probleme sau pentru a trage o concluzie. ~e ştiinţifice. /<fr. date
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DÁTĂ s.f. Timp în care s-a petrecut, s-a făcut sau trebuie să se facă ceva; indicaţia acestui timp. [< fr. date, it. data].
(Dicţionar de neologisme)

DÁTĂ s. f. 1. timp în care s-a petrecut sau urmează să se facă ceva; indicaţia acestui timp. 2. (mat.) număr, mărime, relaţie etc. care serveşte la rezolvarea unei probleme. 3. (pl.) informaţii referitoare la ceva. (< fr. date)
(Marele dicţionar de neologisme)

altă dată! expr. (iron.) niciodată! (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

!áltă dátă (în altă împrejurare) loc. adv.
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

dat (faptul de a da, punctul de plecare al unui raţionament, soartă) s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

dat (boală atribuită vrăjilor) s. n., pl. dáturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

dat adj. m., pl. daţi; f. sg. dátă, pl. dáte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

de ástă dátă loc. adv. (tempo lent)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

o dátă ce loc. conjcţ.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

o dátă cu loc. prep.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

câte o dátă (câte o singură dată) adv. + num.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tot o dátă s. n. + num. (mănâncă tot o dată), adv. + num. (tot o dată am citit şi eu cartea, nu de două ori)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

iárba-dátului-şi-a-fáptului s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

áltă dátă (în altă împrejurare) loc. adv., pl. álte dăţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

dátă (soartă, obicei) s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

dátă (calendaristică, a unei probleme) s. f., pl. dáte
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
IARBĂ-DE-DÁT s. v. talpa-gâştei.
(Dicţionar de sinonime)

IARBA-DATULUI-ŞI-A-FÁPTULUI s. v. feciorică.
(Dicţionar de sinonime)

DÁTĂ s. v. datină, destin, fatalitate, fel, menire, noroc, obicei, predestinare, rânduială, soartă, tradiţie, ursită, uz, uzanţă, zodie.
(Dicţionar de sinonime)

DÁTĂ s. 1. (înv.) veleat. (La ce ~ s-a întâmplat evenimentul?) 2. termen, timp, vreme, zi, (pop.) soroc, (înv.) sorocire, veleat. (La ~ hotărâtă ...) 3. v. oară. 4. v. rând, (reg.) vers. (În trei dăţi am fost pe deal.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: da dat date datel

Cuvinte se termină cu literele: le ele tele atele