dativ dex - definiţie, sinonime, conjugare

dativ

DATÍV s.n. Caz al declinării care exprimă, de obicei, destinaţia acţiunii unui verb, având mai ales valoare de complement indirect şi răspunzând la întrebarea „cui?” ♢ Dativ etic = dativul unui pronume care indică pe cel interesat în acţiune. – Din fr. datif, lat. dativus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DATÍV ~e n. lingv. Caz al declinării care exprimă, de obicei, destinaţia acţiunii unui verb, îndeplineşte, mai ales, funcţia de obiect indirect şi răspunde la întrebarea „cui?”. /<fr. datif, lat. dativus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DATÍV s.n. Caz al declinării, în care stă de obicei complementul indirect şi care răspunde la întrebarea „cui”. ♢ Dativ etic = cazul dativ în care pronumele neaccentuate mi, ţi arată persoana care este interesată (afectiv) în acţiune. [< lat. dativus, cf. fr. datif].
(Dicţionar de neologisme)

DATÍV s. n. caz al declinării care exprimă de obicei destinaţia acţiunii unui verb, având valoare de complement indirect. o ~ etic = dativul unui pronume (mi, ţi), care indică persoana interesată în acţiune. (< fr. datif, lat. dativus)
(Marele dicţionar de neologisme)

datív s. n., pl. datíve
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: da dat dati

Cuvinte se termină cu literele: iv tiv ativ