datorat dex - definiţie, sinonime, conjugare
DATORÁ, datorez, vb. I. 1. Tranz. A avea de plătit cuiva o sumă de bani sau, p. ext., altceva; a fi dator cuiva ceva. 2. Tranz. A avea o datorie morală sau legală faţă de cineva, a-i fi îndatorat pentru ceva; a fi obligat la ceva faţă de cineva. 3. Refl. A avea drept cauză. [Var.: datorí vb. IV] – Din dator.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DATORÁT, -Ă adj. v. datorit.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DATOR//Á ~éz tranz. 1) A avea de restituit (cuiva). 2) A avea în posesie purtând obligaţia morală de recunoştinţă (cuiva). ~ cuiva viaţa. [Var. a datori] /Din dator
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE DATOR//Á se ~eáză intranz. A avea drept cauză; a fi urmarea. Succesul său se ~ează hazardului. [Var. a se datori] /Din dator
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DATORÁ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) (despre un împrumut) Care trebuie înapoiat. 2) Care se cuvine; necesar de a fi îndeplinit; cuvenit. [Var. datorit] / v. a datora
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

datorá/datorí vb., ind. prez. 1 sg. datoréz/datorésc, 3 sg. şi pl. datoreáză/ 3 sg. datoréşte, imperf. 3 sg. datorá/datoreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. datoréze/datoreáscă; ger. datorând/datorínd
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DATORÁT adj. debitor. (Sumă ~.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: da dat dato dator datora

Cuvinte se termină cu literele: at rat orat torat atorat