datorie

DATORÍE, datorii, s.f. 1. Sumă de bani sau orice alt bun datorat cuiva. ♢ Loc. adv. Pe datorie = pe credit. ♢ Expr. A se băga în datorii = a face datorii, a se îndatora. A se îngloda (sau a se îneca) în datorii = a se împrumuta cu sume mari, care nu mai pot fi restituite. 2. Obligaţie legală sau morală; îndatorire. ♢ Loc. adv. De (sau din) datorie = din obligaţie, pentru că trebuie. La datorie = în locul unde te cheamă obligaţiile (de serviciu). ♢ Expr. A fi de datoria cuiva să... = a fi obligaţia cuiva să... A crede de datoria sa să... = a se crede obligat să... – Dator + suf. -ie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DATORÍ//E ~i f. 1) Bun datorat cuiva. ♢ A se îngloda în ~i a avea datorii mari. 2) Sarcină morală sau materială obligatorie; îndatorire; angajament; obligaţie. ♢ A-şi face ~a a se achita (faţă de cineva). La ~ acolo unde este obligat să fie. A fi de ~a cuiva a ţine de obligaţia cuiva. Din ~ din obligaţie. [Art. datoria; G.-D. datoriei; Sil. -ri-e ] /dator + suf. ~ie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

datoríe s. f., g.-d. art. datoríei; pl. datoríi, art. datoríile
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
DATORÍE s. 1. (înv.) dator, îndatorinţă, îndatorire. (Ţi-ai plătit ~?) 2. credit, (pop. şi fam.) veresie, (Transilv. şi Olt.) credinţă. (Cumpără pe ~.) 3. v. obligaţie. 4. v. oficiu. 5. îndatorire, obligaţie, (livr.) servitute. (~ faţă de propria noastră con-cepţie.)
(Dicţionar de sinonime)