DATORÍ vb. IV. v. datora.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DATORÍT, -Ă, datoriţi, -te, adj. 1. (Despre o sumă de bani sau un bun) Care trebuie plătit, restituit cuiva. ♦ Cuvenit. 2. Provenit din sau de la..., cauzat, pricinuit de... ♦ (Cu valoare de prepoziţie, în forma datorită) Mulţumită, graţie; din cauza, din pricina. [Var.: datorát, -ă adj.] – V. datori.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
datorít/datorát adj. m., pl. datoríţi/datoráţi; f. sg. datorítă/datorátă, pl. datoríte/datoráte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DATORÍT adj. v. cuvenit.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DATORÍT, -Ă, datoriţi, -te, adj. 1. (Despre o sumă de bani sau un bun) Care trebuie plătit, restituit cuiva. ♦ Cuvenit. 2. Provenit din sau de la..., cauzat, pricinuit de... ♦ (Cu valoare de prepoziţie, în forma datorită) Mulţumită, graţie; din cauza, din pricina. [Var.: datorát, -ă adj.] – V. datori.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DATORÍT adj. v. cuvenit.
(Dicţionar de sinonime)