datornică dex - definiţie, sinonime, conjugare
DATÓRNIC, -Ă, datornici, -ce, s.m. şi f. 1. Persoană care are de plătit o datorie; debitor. 2. (Rar) Persoană care are de primit o datorie; creditor. – Dator + suf. -nic.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DATÓRNI//C ~că (~ci, ~ce) şi substantival (despre persoane) Care are de plătit o datorie; debitor. / dator + suf. ~nic
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

datórnic s. m., pl. datórnici
(Dicţionar ortografic al limbii române)

datórnică s. f., g.-d. art. datórnicei; pl. datórnice
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DATÓRNIC s., adj. debitor, (înv.) îndatoritor, platnic. (~ul şi-a plătit datoria.)
(Dicţionar de sinonime)

DATÓRNIC s. v. creditor, împrumutător.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Datornic ≠ creditor
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: da dat dato dator datorn

Cuvinte se termină cu literele: ca ica nica rnica ornica