deșănțat dex - definiţie, sinonime, conjugare
DESANTÁ, desantéz, vb. I. Tranz. A lansa un desant. – Din desant.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DEŞĂNŢÁT, -Ă, deşănţaţi, -te, adj. 1. Dezmăţat; care încalcă limitele bunei-cuviinţe. 2. Dezordonat, neglijent. 3. (Reg.; despre lucruri) Ciudat, curios, straniu. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DESANT//Á ~éz tranz. (trupe, echi-pamente etc.) A coborî cu paraşuta; a lansa. /Din desant
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE DEŞĂNŢ//Á mă ~éz intranz. pop. şi fam. A deveni neglijent, dezordonat; a se dezmăţa. /Din deşanţat
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DEŞĂNŢÁ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) pop. şi fam. v. A SE DEŞĂNŢA. 2) reg. Care iese din comun (prin felui său de a fi); ciudat; straniu; bizar. 3) pop. Care este lipsit de decenţă; indecent; neruşinat. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DESANTÁ vb. I. tr. A lansa un desant. [Cf. engl. descent].
(Dicţionar de neologisme)

DESANTÁ vb. tr. a lansa un desant. (după engl. descent)
(Marele dicţionar de neologisme)

desantá vb., ind. prez.1 sg. desantéz, 3 sg. şi pl. desanteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

deşănţá vb., ind. prez. 1 sg. deşănţéz, 3 sg. şi pl. deşănţeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DEŞĂNŢÁT adj. v. obscen.
(Dicţionar de sinonime)

DEŞĂNŢÁT adj. v. bizar, ciudat, corupt, curios, decăzut, depravat, desfrânat, destrăbălat, dezmăţat, dezordonat, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, imoral, inexplicabil, insolit, năstruşnic, neglijent, neîngrijit, neobişnuit, neruşinat, original, paradoxal, pervertit, singular, straniu, stricat, vicios.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: de des desa desan desant

Cuvinte se termină cu literele: at tat ntat antat santat