deși dex - definiţie, sinonime, conjugare
DES1- (Înaintea vocalelor şi consoanelor sonore, în forma dez-) Element de compunere cu sens privativ, care serveşte la formarea unor substantive, a unor adjective şi a unor verbe. [Var.: dez-, dis-] – Lat. dis-, fr. des-.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DES2, DEÁSĂ, deşi, -se, adj. I. 1. (Despre colectivităţi sau corpuri compuse din unităţi identice) Cu elementele, cu părţile componente apropiate, cu intervale foarte mici sau cu foarte puţine goluri între părţi. ♦ (Despre ţesături) Ţesut strâns: bătut. 2. (Despre părţile componente ale unei colectivităţi sau unităţi) Aşezat unul lângă altul sau foarte aproape unul de altul: strâns. 3. (Despre ploaie, ceaţă, umbră etc.) Compact, dens: de nepătruns. II. 1. Despre întâmplări, fenomene sau acţiuni: adesea adverbial) Care se repetă de (mai) multe ori la intervale mici de timp, urmând mereu unul după altul: repetat, frecvent. ♦ (Despre mişcări care se repetă: adesea adverbial) Repede, iute, grăbit. – Lat. densus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DEŞÍ conj. (Introduce o propoziţie concesivă) Cu toate că, măcar că. ♢ (În construcţii eliptice, cu valoare de complement circumstanţial concesiv) Deşi tânăr, e înţelept.De4 + şi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DES1 deásă (deşi, dése) 1) (despre corpuri compuse din elemente de acelaşi fel) Care are părţile componente foarte apropiate unul de altul. Pădure deasă. Pieptene ~. 2) (despre mulţimi, populaţii) Care este numeros într-un spaţiu restrâns. 3) (despre ţesături) Care este ţesut strâns. 4) (despre fapte, fenomene, acţiuni) Care se repetă de mai multe ori la intervale mici de timp. Respiraţie deasă. 5) (despre ploaie, ceaţă etc.) Care se caracterizează printr-un înalt grad de concen-traţie; care este foarte compact; dens. 6) şi adverbial(despre mişcări care se repetă) Care vădeşte iuţeală. /<lat. densus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DES2 adv. 1) În repetate rânduri; de multe ori; deseori; adesea. 2) La distanţe mici. /<lat. densus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DEŞÍ conj. (exprimă un raport concesiv) Măcar că; cu toate că; chiar dacă. Deşi s-a grăbit, totuşi a întârziat. /de + şi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

des (deásă), adj. – 1. Dens, strîns, compact. – 2. (Adv.) Adesea, frecvent. – Mr. ndes, megl. des. Lat. densus (Puşcariu 504; Candrea-Dens., 485; REW 2558; Tiktin; Candrea; Scriban); cf., it., sp., port. (denso), fr. (dense). Cele două sensuri ale cuvîntului rom. apar şi în lat. spissus › it. spesso, fr. épais. Este dublet al lui dens, der. densitate, s.f. Der. ades (var. adesea), adv. (frecvent; de multe ori); (a)dese(a)ori, adv. (frecvent, de multe ori); desime, s.f. (densitate; concentraţie); desiş, s.n. (înv., densitate; pădure foarte deasă); deset, s.n. (concentraţie), cuvînt ce pare inventat de Coşbuc. Cf. îndesa.
(Dicţionarul etimologic român)

des- – Pref. care intră în compunerea a numeroase cuvinte de orice provenienţă (lat. desface; sl. despăgubi; fr. descentraliza; etc.) pentru a indica o acţiune contrarie celei indicate de cuvîntul primitiv. Lat. dĭs-, cf. it. dis-, fr. dés-, sp. des-. Pref. verbal, încă activ. Nu se menţionează în continuare decît cuvintele la care este de presupus că respectiva compunere cu dis- este anterioară rom.; în celelalte cazuri, cf. cuvîntul de bază. Modern se scrie dez- înainte de b, d, l, m, n, r, v. Utilitatea acestei inovaţii pare discutabilă, iar diferenţa de pronunţare a pref., de ex., în descompunere şi în desbate, este de nesesizat pentru majoritatea vorbitorilor rom. Este evident, pe de altă parte, că timbrul Z nu este propriu cons. în discuţie, ci introdus de cea următoare, şi că grafii ca dezlipi sau dezvoltat nu sînt transcrieri mai fidele decît deslipi sau desvoltat.
(Dicţionarul etimologic român)

DES- /DE- /DEZ- pref. „desfacere”, „negaţie”, „intrare, pătrundere”. (< fr. dés-, dé-, cf. lat. dis)
(Marele dicţionar de neologisme)

des adj. m., pl. deşi; f. sg. deásă, pl. dése
(Dicţionar ortografic al limbii române)

iárbă-deásă s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

deşí conjcţ.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DES adj., adv. 1. adj. v. compact. 2. adj. v. apropiat. 3. adj. bătut. (Ţesătură ~.) 4. adj. v. bogat. 5. adj. v. adânc. 6. adj. frecvent, repetat. (Vizite ~.) 7. adv. v. adesea. 8. adj., adv. grăbit, iute, rapid. (Respiraţie ~; respiră ~.)
(Dicţionar de sinonime)

DEŞÍ conj. 1. (concesiv) (Transilv. şi Mold.) batăr, (prin Transilv.) magă, maram, pedig, (înv.) barem, săvai. (~ n-ai fost cu mine, totuşi ...) 2. (adversativ şi concesiv) că. (Calul, ~ e cu patru picioare, şi tot se poticneşte.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Des ≠ rar
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: de des

Cuvinte se termină cu literele: si esi