DEŞOSÁ, pers. 3 deşosează, vb. I. Tranz. şi refl. 1. (Despre dinţi) A(-şi) dezveli partea inferioară prin retragerea gingiei. 2. (Despre plante) A(-şi) dezveli rădăcina. – Din fr. déchausser.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DEŞOSÁRE, deşosări, s.f. Acţiunea de a (se) deşosa. – V. deşosa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DEŞOSÁ vb. I. tr., refl. 1. (Med.; despre dinţi) A se descoperi, a ieşi, a se retrage din gingie. 2. (Despre arbori) A-şi dezveli rădăcina, a se extrage din sol. [< fr. déchausser – a se descălţa].
(Dicţionar de neologisme)
DEŞOSÁRE s.f. Acţiunea de a (se) deşosa şi rezultatul ei. ♦ Fenomen natural de expulzare a rădăcinii puieţilor în urma îngheţării şi dezgheţării repetate a solului; descălţare. [< deşosa].
(Dicţionar de neologisme)
DEŞOSÁ vb. tr., refl. 1. (despre dinţi) a (se) dezveli, a (se) retrage din gingie. 2. (despre plante) a(-şi) dezveli rădăcina. (< fr. déchausser)
(Marele dicţionar de neologisme)
deşosá vb., ind. prez. 3 sg. deşoseáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
deşosáre s. f., g.-d. art. deşosării
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DEŞOSÁRE, deşosări, s.f. Acţiunea de a (se) deşosa. – V. deşosa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
DEŞOSÁRE s.f. Acţiunea de a (se) deşosa şi rezultatul ei. ♦ Fenomen natural de expulzare a rădăcinii puieţilor în urma îngheţării şi dezgheţării repetate a solului; descălţare. [< deşosa].
(Dicţionar de neologisme)
DEŞOSÁ vb. tr., refl. 1. (despre dinţi) a (se) dezveli, a (se) retrage din gingie. 2. (despre plante) a(-şi) dezveli rădăcina. (< fr. déchausser)
(Marele dicţionar de neologisme)
deşosá vb., ind. prez. 3 sg. deşoseáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
deşosáre s. f., g.-d. art. deşosării
(Dicţionar ortografic al limbii române)