deșteptăciune dex - definiţie, sinonime, conjugare

deșteptăciune

[Sinonime]
DEŞTEPTĂCIÚNE s.f. Însuşirea de a fi deştept (2); inteligenţă. ♦ (Adesea ir.) Faptă sau vorbă de om deştept. – Deştept + suf. -ăciune.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DEŞTEPTĂCIÚN//E ~i f. 1) Facultatea de a înţelege uşor şi profund fenomenele, lucrurile; agerime a minţii; inteligenţă. 2) Faptă sau vorbă de om deştept. [Art. deşteptăciunea; G.-D. deşteptăciunii; Sil. -ciu-ne] /deştept + suf. ~ăciu-ne
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

deşteptăciune, deşteptăciuni s.f. (iron.) prostie; faptă sau afirmaţie care dovedeşte prostie. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

deşteptăciúne s. f., g.-d. art. deşteptăciúnii
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DEŞTEPTĂCIÚNE s. 1. v. inteligenţă. 2. agerime, dibăcie, inteligenţă, iscusinţă, isteţime, îndemînare, pricepere. (~ unei persoane.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: de des dest deste destep

Cuvinte se termină cu literele: ne une iune ciune aciune