deșteptătorul

DEŞTEPTĂTÓR, -OÁRE, deşteptători, -oare, adj. Care deşteaptă din somn. ♦ Ceas deşteptător (şi substantivat, n.) = ceasornic care sună automat la o oră spre a deştepta pe cineva din somn. – Deştepta + suf. -ător.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DEŞTEPTĂT//ÓR¹ ~oáre (~óri, ~oáre) Care deşteaptă; care trezeşte din somn. /a deştepta + suf. ~ător
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DEŞTEPTĂT//ÓR² ~oáre n. Ceasornic prevăzut cu un mecanism special, care sună automat la ora dorită pentru a deştepta pe cineva din somn. /a deştepta + suf. ~ător
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

deşteptătór adj. m., pl. deşteptătóri; f. sg. şi pl. deşteptătoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
DEŞTEPTĂTÓRUL s. art. v. aldebaran.
(Dicţionar de sinonime)

DEŞTEPTĂTÓR s. (înv., în Transilv.) sculător.
(Dicţionar de sinonime)