deținut dex - definiţie, sinonime, conjugare
DEŢÍNE, deţín, vb. III. Tranz. 1. A avea în stăpânire sau în păstrare un bun material. 2. A dispune de..., a poseda, a avea; spec. a poseda un titlu, un premiu etc.; a avea o funcţie, un grad etc. 3. A ţine pe cineva închis (pentru cercetări sau după ce a fost condamnat). – Din fr. détenir (după ţine).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DEŢINÚT, -Ă, deţinuţi, -te, s.m. şi f. Persoană ţinută sub stare de arest (după ce a fost condamnată sau pentru cercetări); arestat. – V. deţine.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DEŢÍNE deţín tranz. 1) (bunuri materiale) A avea în posesie; a stăpâni; a poseda. 2) (premii, recorduri, posturi etc.) A avea în stăpânire (în mod legitim sau ca rezultat al unui efort). 3) (persoane) A ţine sub arest (pentru cercetări). /<fr. détenir
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DEŢINÚ//T ~ţi m. Persoană care se află în detenţiune; om ţinut în stare de arest; arestat. /<fr. détenu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DEŢÍNE vb. III. tr. 1. A avea în stăpânire sau în păstrare un bun material. ♦ A ocupa o funcţie, un post. 2. A lipsi pe cineva de libertate personală; a ţine la arest. [P.i. deţin, conj. -nă, var. deţinea vb. II. / după fr. détenir].
(Dicţionar de neologisme)

DEŢINÚT, -Ă s.m. şi f. Cel ţinut în închisoare în urma unei condamnări; ocnaş, puşcăriaş. [După fr. détenu].
(Dicţionar de neologisme)

DEŢÍNE vb. tr. 1. a avea în stăpânire sau în păstrare un bun material; a poseda. 2. a fi în posesia unui titlu, unui premiu. ♢ a ocupa o funcţie, un post. 3. a lipsi pe cineva de libertate; a ţine sub stare de arest. (după fr. détenir)
(Marele dicţionar de neologisme)

DEŢINÚT, -Ă s. m. f. cel aflat în închisoare în urma unei condamnări. (după fr. détenu)
(Marele dicţionar de neologisme)

deţíne vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. deţín, 1 pl. deţínem; conj. prez. 3 sg. şi pl. deţínă; ger. deţinând; part. deţinút
(Dicţionar ortografic al limbii române)

deţinút s. m., pl. deţinúţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DEŢÍNE vb. 1. v. poseda. 2. a avea, a poseda, a purta. (~ numele de român.) 3. v. avea. 4. v. aresta.
(Dicţionar de sinonime)

DEŢINÚT s., adj. (JUR.) 1. s. condamnat. 2. s. v. arestat. 3. adj. v. arestat.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: de det deti detin detinu

Cuvinte se termină cu literele: ut nut inut tinut etinut