deținută

DEŢINÚT, -Ă, deţinuţi, -te, s.m. şi f. Persoană ţinută sub stare de arest (după ce a fost condamnată sau pentru cercetări); arestat. – V. deţine.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DEŢINÚ//T ~ţi m. Persoană care se află în detenţiune; om ţinut în stare de arest; arestat. /<fr. détenu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DEŢINÚT, -Ă s.m. şi f. Cel ţinut în închisoare în urma unei condamnări; ocnaş, puşcăriaş. [După fr. détenu].
(Dicţionar de neologisme)

DEŢINÚT, -Ă s. m. f. cel aflat în închisoare în urma unei condamnări. (după fr. détenu)
(Marele dicţionar de neologisme)

deţinút s. m., pl. deţinúţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

deţinútă s. f., pl. deţinúte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
DEŢINÚT s., adj. (JUR.) 1. s. condamnat. 2. s. v. arestat. 3. adj. v. arestat.
(Dicţionar de sinonime)