deambulație

DEAMBULÁŢIE s.f. (Rar) Mers; plimbare. [Pr.: de-am-. – Var.: deambulaţiúne s.f.] – Din fr. déambulation.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DEAMBULÁŢIE s.f. (Rar) Mers; plimbare. [Pron. de-am-, gen. -iei, var. deambulaţiune s.f. / < fr. déambulation].
(Dicţionar de neologisme)

DEAMBULAŢIE s. f. deambulare. (< fr. déambulation)
(Marele dicţionar de neologisme)

deambuláţie s. f. (sil. de-am-, -ţi-e), g.-d. art. deambuláţiei
(Dicţionar ortografic al limbii române)