debaclu
DEBÁCLU, debacluri, s.n. Rupere şi pornire a gheţii prinse între malurile unui curs de apă; zăpor. – Din fr. débâcle.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DEBÁCLU s.n. Rupere şi pornire a gheţii prinse între malurile unui curs de apă; zăpor. [Pl. -uri, -le. / < fr. débâcle].
(Dicţionar de neologisme)
DEBÁCLU s. n. 1. rupere şi pornire a gheţii prinse între malurile unui curs de apă; zăpor. 2. (fig.) prăbuşire, dezastru. (< fr. débâcle)
(Marele dicţionar de neologisme)
debáclu s. n. (sil. -clu), pl. debácluri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DEBÁCLU s.n. Rupere şi pornire a gheţii prinse între malurile unui curs de apă; zăpor. [Pl. -uri, -le. / < fr. débâcle].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
debáclu s. n. (sil. -clu), pl. debácluri
(Dicţionar ortografic al limbii române)