debavurare dex - definiţie, sinonime, conjugare
DEBAVURÁ, debavurez, vb. I. Tranz. A îndepărta prin ştanţare, dăltuire, polizare etc. bavura de pe piesele matriţate, turnate, laminate etc. – Des1- + bavură.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DEBAVURÁRE, debavurări, s.f. Acţiunea de a debavura şi rezultatul ei. – V. debavura.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DEBAVUR//Á ~éz tranz. (piese metalice matriţate, turnate sau laminate) A curăţa de bavuri (prin diferite operaţii). /des- + bavură
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DEBAVURÁ vb. I. tr. A îndepărta bavurile de pe piesele metalice turnate sau matriţate. [< de- + bavură].
(Dicţionar de neologisme)

DEBAVURÁRE s.f. Acţiunea de a debavura şi rezultatul ei. [< debavura].
(Dicţionar de neologisme)

DEBAVURÁ vb. tr. a îndepărta bavurile de pe piesele metalice turnate sau prelucrate. (< de1- + bavură)
(Marele dicţionar de neologisme)

debavurá vb., ind. prez. 1 sg. debavuréz, 3 sg. şi pl. debavureáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

debavuráre s. f., g.-d. art. debavurării; pl. debavurări
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: de deb deba debav debavu

Cuvinte se termină cu literele: re are rare urare vurare