debavurare
DEBAVURÁRE, debavurări, s.f. Acţiunea de a debavura şi rezultatul ei. – V. debavura.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DEBAVURÁRE s.f. Acţiunea de a debavura şi rezultatul ei. [< debavura].
(Dicţionar de neologisme)
debavuráre s. f., g.-d. art. debavurării; pl. debavurări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DEBAVURÁRE s.f. Acţiunea de a debavura şi rezultatul ei. [< debavura].
(Dicţionar de neologisme)
(Dicţionar ortografic al limbii române)