debavurator

DEBAVURATÓR s.n. Unealtă folosită la debavurare. [< debavura + -tor].
(Dicţionar de neologisme)

DEBAVURATÓR s. n. unealtă folosită la debavurare. (< debavura + -tor)
(Marele dicţionar de neologisme)

debavuratór s. n., pl. debavuratoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

debavuratór s. m., pl. debavuratóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Cuvinte care încep cu literele: de deb deba debav debavu

Cuvinte se termină cu literele: or tor ator rator urator