debilitare dex - definiţie, sinonime, conjugare
DEBILITÁ, debilitez, vb. I. Refl. şi tranz. A deveni sau a face să devină debil. – Din fr. débiliter, lat. debilitare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DEBILITÁRE, debilitări, s.f. Faptul de a (se) debilita; debilitate. – V. debilita.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DEBILIT//Á ~éz tranz. A face să se debilizeze. /<fr. débiliter, lat. debilitare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE DEBILIT//Á mă ~éz intranz. A deveni debil. /<fr. débiliter, lat. debilitare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DEBILITÁ vb. I. tr., refl. A face să devină sau a deveni debil. [Cf. fr. débiliter, lat. debilitare].
(Dicţionar de neologisme)

DEBILITÁRE s.f. Acţiunea de a (se) debilita şi rezultatul ei; slăbire; slăbiciune. [< debilita].
(Dicţionar de neologisme)

DEBILITÁ vb. tr., refl. a face să devină, a deveni debil. (< fr. debiliter, lat. debilitare)
(Marele dicţionar de neologisme)

debilitá vb., ind. prez. 1 sg. debilitéz, 3 sg. şi pl. debiliteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

debilitáre s. f., g.-d. art. debilitării; pl. debilitări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DEBILITÁ vb. a (se) slăbănogi, a slăbi, a (se) şubrezi, (reg.) a (se) ticăloşi, (prin Munt.) a (se) şiştăvi. (S-a ~ de tot, bietul copil!)
(Dicţionar de sinonime)

DEBILITÁRE s. şubrezire. (~ unui copil.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: de deb debi debil debili

Cuvinte se termină cu literele: re are tare itare litare