DEBILITÁT, -Ă, debilitaţi, -te, adj. Slăbit, anemiat, firav. – V. debilita.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DEBILITÁTE, debilităţi, s.f. Faptul de fi debil; stare de slăbiciune a organismului, însoţită de scăderea rezistenţei la eforturi şi la boli, datorită subnutriţiei, unor boli cronice etc. ♢ Debilitate mintală = formă de înapoiere mintală, mai puţin gravă decât idioţia sau imbecilitatea, în care individul nu poate depăşi însuşirea cunoştinţelor corespunzătoare primelor patru clase elementare. – Din fr. débilité, lat. debilitas, -atis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DEBILIT//ÁTE ~ăţi f. 1) Stare de debil; slăbiciune fizică extremă. 2) Stare de insuficienţă mintală; înapoiere mintală. /<fr. debilité, lat. debilitas, ~atis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DEBILITÁTE s.f. Slăbiciune. ♢ Debilitate mintală = tulburare congenitală caracterizată printr-o dezvoltare tardivă şi incompletă a inteligenţei; înapoiere mintală. [Cf. fr. débilité, lat. debilitas].
(Dicţionar de neologisme)
DEBILITÁTE s. f. stare de slăbire a organismului. o ~ mintală = formă uşoară de oligofrenie constând în dezvoltarea tardivă şi incompletă a inteligenţei. (< fr. débilité, lat. debilitas)
(Marele dicţionar de neologisme)
debilitáte s. f., g.-d. art. debilităţii; pl. debilităţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DEBILITÁTE s. slăbănogeală, slăbiciune, şubrezenie, (înv.) slăbănogie. (O stare de ~ alarmantă.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DEBILITÁTE, debilităţi, s.f. Faptul de fi debil; stare de slăbiciune a organismului, însoţită de scăderea rezistenţei la eforturi şi la boli, datorită subnutriţiei, unor boli cronice etc. ♢ Debilitate mintală = formă de înapoiere mintală, mai puţin gravă decât idioţia sau imbecilitatea, în care individul nu poate depăşi însuşirea cunoştinţelor corespunzătoare primelor patru clase elementare. – Din fr. débilité, lat. debilitas, -atis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DEBILITÁTE s.f. Slăbiciune. ♢ Debilitate mintală = tulburare congenitală caracterizată printr-o dezvoltare tardivă şi incompletă a inteligenţei; înapoiere mintală. [Cf. fr. débilité, lat. debilitas].
(Dicţionar de neologisme)
DEBILITÁTE s. f. stare de slăbire a organismului. o ~ mintală = formă uşoară de oligofrenie constând în dezvoltarea tardivă şi incompletă a inteligenţei. (< fr. débilité, lat. debilitas)
(Marele dicţionar de neologisme)
debilitáte s. f., g.-d. art. debilităţii; pl. debilităţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DEBILITÁTE s. slăbănogeală, slăbiciune, şubrezenie, (înv.) slăbănogie. (O stare de ~ alarmantă.)
(Dicţionar de sinonime)