debit dex - definiţie, sinonime, conjugare

debit

[Sinonime]
DÉBIT1, debite, s.n. 1. Tutungerie. ♦ (Înv.) Debit de băuturi spirtoase = cârciumă. 2. (Înv.) Vânzare, desfacere continuă de mărfuri cu amănuntul. 3. Cantitatea de fluid sau de pulbere fină care trece, într-o unitate de timp, printr-o secţiune a unei albii, a unei conducte sau a unui canal. ♢ Debit instalat = valoare maximă a debitului de apă care poate fi utilizat în scopuri energetice de turbinele unei centrale hidroelectrice. ♦ Cantitate de material sau de obiecte produse de o maşină sau de o instalaţie într-o unitate de timp. Debit de energie = energie debitată de o instalaţie într-o unitate de timp. ♦ (Med.) Debit cardiac = cantitatea de sânge expulzată de ventriculul stâng în aortă la fiecare contracţie a inimii sau în cursul unui minut. ♦ (Mil.) Debit de foc = numărul de lovituri care poate fi tras de o gură într-o anumită cantitate de timp. ♦ Fig. Afluenţă (precipitată), torent de cuvinte în vorbirea cuiva. – Din fr. débit.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DÉBIT2, debite, s.n. 1. Datorie pe care o are o persoană creditată. 2. Coloană într-un registru de contabilitate sau într-un extras dintr-un asemenea registru, în care se înscriu sporurile de activ sau, respectiv, reducerile de pasiv; (concr.) sumă înscrisă în această coloană. – Din fr. débit, lat. debitum.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DÉBIT1 ~e n. cont. 1) Sumă pe care cineva o datorează unei persoane (mai ales juridice) creditoare. 2) Rubrică din partea stângă a unui registru contabil, unde se înscriu veniturile şi reducerile de pasiv (cheltuielile). 3) Suma înscrisă în această rubrică. /<fr. débit
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DÉBIT2 ~e n. 1) Cantitate de fluid care trece într-o unitate de timp prin secţiunea unui canal, a unei conducte sau printr-o albie. 2) Vânzare permanentă a mărfurilor cu bucata. 3) înv. Local unde se vindeau mărfuri cu amănuntul. 4) fig. Vorbire rapidă; şuvoi verbal. /<fr. débit
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

débit (-turi), s.n. – 1. Desfacere, vînzare. – 2. Consum. – 3. Debit. – 4. Cheltuială. Fr. débit. – Der. (din fr.) debita, vb. (a vinde, a desface; a încărca; a recita, a rosti ceva); debitant, adj. (persoană care vinde într-un debit); debitor, s.m. (datornic).
(Dicţionarul etimologic român)

DÉBIT1 s.n. Sumă sau lucru împrumutat, de împrumut. ♦ Cont asupra a ceea ce s-a împrumutat sau s-a furnizat cuiva; evidenţa contabilă a acestui cont. [Pl. -te, -turi. / < it. debito, fr. débit, cf. lat. debitum].
(Dicţionar de neologisme)

DÉBIT2 s.n. 1. Desfacere, vânzare a unor mărfuri. 2. Local, loc unde se vinde cu amănuntul; prăvălie; tutungerie. 3. Cantitate de lichid, de fluid pe care o lasă să se scurgă un izvor, un rezervor etc. ♢ Debit solid = cantitatea de material solid transportat de un curs de apă în unitatea de timp în suspensie. ♦ Cantitate de curent electric dată de o sursă de electricitate într-un anumit timp (luat ca unitate). 4. (Fig.) Şuvoi, torent de cuvinte, flux verbal. [Pl. -te, -turi. / < fr. débit].
(Dicţionar de neologisme)

DÉBIT1 s. n. 1. cantitate de fluid sau de material pulverulent care trece în unitatea de timp printr-o secţiune dată a unei conducte, a unui canal ♢ cantitate de material transportată, prelucrată sau furnizată de o maşină, instalaţie etc. în unitatea de timp. o ~ cardiac = cantitatea de sânge expulzată din ventricolul stâng în aortă la fiecare contracţie a inimii; ~ de foc = numărul de lovituri trase de o gură de foc în unitatea de timp; (inform.) ~ de informaţie = cantitatea de informaţii transmise în unitatea de timp, dintr-un sistem de comunicaţie. ♢ numărul de vehicule ce trec printr-un punct al unui drum în unitatea de timp. ♢ cantitatea de forţe şi mijloace care pot trece în unitatea de timp peste un curs de apă. 2. cantitatea de calorii pe care o produce o instalaţie în unitatea de timp. 3. (fig.) şuvoi, torent de cuvinte, flux verbal. 4. vânzare (de mărfuri) cu amănuntul. ♢ local unde se vinde cu amănuntul; tutungerie. (< fr. débit)
(Marele dicţionar de neologisme)

DÉBIT2 s. n. 1. datorie pe care o are cel creditat. 2. cont asupra a ceea ce s-a împrumutat sau s-a furnizat cuiva; evidenţa contabilă a acestui cont. (< it. debito, lat. debitum, fr. débit)
(Marele dicţionar de neologisme)

débit (de tutun, al unui fluid, al vorbirii, în contabilitate etc.) s. n., pl. débite
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DÉBIT s. I. v. tutungerie. II. flux. (Are un ~ verbal precipitat.)
(Dicţionar de sinonime)

DÉBIT s. v. desfacere, plasare, vindere, vânzare.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: de deb debi

Cuvinte se termină cu literele: it bit ebit