DEBITÁ1, debitez, vb. I. Tranz. 1. A vinde marfă cu amănuntul. 2. A furniza o cantitate de fluid, de material pulverulent, de energie etc. ♦ Fig. A spune, a rosti ceva (neînsemnat, plictisitor); a recita, a declama. 3. A tăia un material în bucăţi cu formele şi dimensiunile adecvate pentru folosirea şi prelucrarea lor ulterioară. – Din fr. débiter.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DEBITÁ2, debitez, vb. I. Tranz. 1. A trece, a înregistra în contul unei persoane, al unei întreprinderi etc. mărfurile care i-au fost predate sau sumele de bani care i-au fost plătite. – Din fr. débiter.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DEBITÁRE1, debitări, s.f. Acţiunea de a debita1 şi rezultatul ei. V. debita1.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DEBITÁRE2, debitări, s.f. Faptul de a debita2; înscriere a unei sume în coloana de debit2 a unui cont. – V. debita2.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A DEBIT//Á1 ~éz tranz. 1) (mărfuri) A vinde prin debit; a realiza cu amănuntul. 2) (fluide, materiale, energie) A pune la dispoziţie în mod sistematic; a furniza. 3) fig. A reda prin cuvinte multe (şi plictisitoare). 4) (buşteni) A tăia la gater pentru a obţine cherestea. /<fr. debiter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A DEBIT//Á2 ~éz tranz. (sume de bani, materiale) A înscrie în coloana de debit. /<fr. débiter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DEBITÁ1 vb. I. tr. 1. A vinde (mărfuri) cu amănuntul. 2. A da, a furniza o anumită cantitate de fluid, de lichid, de energie etc. 3. (Fig.) A vorbi, a spune, a sporovăi multe. ♦ A declama. 4. A tăia (lemn, tablă, blocuri de piatră, de marmură etc.) în bucăţi de anumite forme şi dimensiuni. [< fr. débiter].
(Dicţionar de neologisme)
DEBITÁ2 vb. I. tr. (op. c r e d i t a) A înscrie o sumă în coloana de debit a unui cont. [< fr. débiter].
(Dicţionar de neologisme)
DEBITÁRE s.f. Acţiunea sau faptul de a debita. [< debita].
(Dicţionar de neologisme)
DEBITÁ1 vb. tr. 1. a furniza o anumită cantitate de fluid (lichid, gaz), de energie etc. 2. a vinde (mărfuri) cu amănuntul. (fig.) a vorbi, a spune lucruri inutile, prostii, minciuni. 3. a tăia (lemn, tablă, marmură etc.) în bucăţi de anumite forme şi dimensiuni, care urmează a fi folosite sau prelucrate ulterior. (< fr. débiter)
(Marele dicţionar de neologisme)
DEBITÁ2 vb. tr. a înscrie o sumă în debitul2 (2) unui cont. (< fr. débiter)
(Marele dicţionar de neologisme)
debitá (o cantitate de fluid, un text, o sumă de bani etc.) vb., ind. prez. 1 sg. debitéz, 3 sg. şi pl. debiteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
debitáre s. f., g.-d. art. debitării; pl. debitări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DEBITÁ vb. v. declama, recita, rosti, spune, vorbi, zice.
(Dicţionar de sinonime)
DEBITÁRE s. v. declamare, declamaţie, recitare, spunere.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DEBITÁ2, debitez, vb. I. Tranz. 1. A trece, a înregistra în contul unei persoane, al unei întreprinderi etc. mărfurile care i-au fost predate sau sumele de bani care i-au fost plătite. – Din fr. débiter.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DEBITÁRE2, debitări, s.f. Faptul de a debita2; înscriere a unei sume în coloana de debit2 a unui cont. – V. debita2.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A DEBIT//Á1 ~éz tranz. 1) (mărfuri) A vinde prin debit; a realiza cu amănuntul. 2) (fluide, materiale, energie) A pune la dispoziţie în mod sistematic; a furniza. 3) fig. A reda prin cuvinte multe (şi plictisitoare). 4) (buşteni) A tăia la gater pentru a obţine cherestea. /<fr. debiter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A DEBIT//Á2 ~éz tranz. (sume de bani, materiale) A înscrie în coloana de debit. /<fr. débiter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DEBITÁ1 vb. I. tr. 1. A vinde (mărfuri) cu amănuntul. 2. A da, a furniza o anumită cantitate de fluid, de lichid, de energie etc. 3. (Fig.) A vorbi, a spune, a sporovăi multe. ♦ A declama. 4. A tăia (lemn, tablă, blocuri de piatră, de marmură etc.) în bucăţi de anumite forme şi dimensiuni. [< fr. débiter].
(Dicţionar de neologisme)
DEBITÁ2 vb. I. tr. (op. c r e d i t a) A înscrie o sumă în coloana de debit a unui cont. [< fr. débiter].
(Dicţionar de neologisme)
DEBITÁRE s.f. Acţiunea sau faptul de a debita. [< debita].
(Dicţionar de neologisme)
DEBITÁ1 vb. tr. 1. a furniza o anumită cantitate de fluid (lichid, gaz), de energie etc. 2. a vinde (mărfuri) cu amănuntul. (fig.) a vorbi, a spune lucruri inutile, prostii, minciuni. 3. a tăia (lemn, tablă, marmură etc.) în bucăţi de anumite forme şi dimensiuni, care urmează a fi folosite sau prelucrate ulterior. (< fr. débiter)
(Marele dicţionar de neologisme)
DEBITÁ2 vb. tr. a înscrie o sumă în debitul2 (2) unui cont. (< fr. débiter)
(Marele dicţionar de neologisme)
debitá (o cantitate de fluid, un text, o sumă de bani etc.) vb., ind. prez. 1 sg. debitéz, 3 sg. şi pl. debiteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
debitáre s. f., g.-d. art. debitării; pl. debitări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DEBITÁ vb. v. declama, recita, rosti, spune, vorbi, zice.
(Dicţionar de sinonime)
DEBITÁRE s. v. declamare, declamaţie, recitare, spunere.
(Dicţionar de sinonime)