debitor dex - definiţie, sinonime, conjugare

debitor

[Sinonime]
DEBITÓR, -OÁRE, debitori, -oare, adj., s.m. şi f. 1. Adj. (Despre sume de bani) Care se găseşte la debitul2 unui cont; datorat. 2. Adj., s.m. şi f. (Persoană fizică sau juridică) care datorează creditorului mărfuri sau sume de bani; datornic. – Din fr. débiteur, lat. debitor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DEBIT//ÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) 1) (despre sume de bani) Care este trecut la debitul unui cont. 2) (despre persoane fizice sau juridice) Care are de plătit o datorie; datornic. Întreprindere ~oare. /<fr. débiteur, lat. debitor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DEBITÓR2 ~i m. 1) Persoană (fizică sau juridică) care are de întors o datorie; datornic. 2) jur. Persoană obligatăfacă ceva în baza unui raport juridic. /<fr. débiteur, lat. debitor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DEBITÓR, -OÁRE adj. (Despre sume de bani) Datorat. // s.m. şi f. Datornic; cel care este creditat. ♦ (Jur.) Persoană (fizică sau juridică) obligată, în temeiul unui raport juridic, să dea, să facă sau să nu facă ceva. [Cf. it. debitore, fr. débiteur, lat. debitor].
(Dicţionar de neologisme)

DEBITÓR, -OÁRE I. adj. (despre sume de bani) care se înscrie în debit2 (2); datorat. ♢ (despre conturi) în care debitul2 (2) depăşeşte creditul. II. s. m. f. datornic, cel care este creditat. ♢ persoană (fizică sau juridică) obligată, în temeiul unui raport juridic, să dea sau să (nu) facă ceva. (< fr. débiteur, lat. debitor)
(Marele dicţionar de neologisme)

debitór adj. m., s. m., pl. debitóri, f. sg. şi pl. debitoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DEBITÓR s., adj. 1. s., adj. v. datornic. 2. adj. v. datorat.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Debitorcreditor
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: de deb debi debit debito

Cuvinte se termină cu literele: or tor itor bitor ebitor