debloca dex - definiţie, sinonime, conjugare
DEBLOCÁ, deblochez, vb. I. Tranz. 1. A degaja un drum de obstacole, de oameni, de vehicule etc. spre a-l reda circulaţiei. ♦ A pune, a aduce o maşină, un aparat blocat etc. în stare de funcţionare. 2. A scoate de sub blocare bani sau valori băneşti. 3. A scoate un ofiţer din cadrul activ al armatei. – Din fr. débloquer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DEBLO//CÁ ~chéz tranz. 1) (artere de comunicaţie) A elibera de obstacole (pentru a repune în circulatie); a degaja. 2) tehn. (maşini, instalaţii blocate) A repune în funcţiune. 3) ec. (sume de bani sau valori băneşti blocate) A repune în circulaţie. /<fr. débloquer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DEBLOCÁ vb. I. tr. 1. A da la o parte, a înlătura obstacolele de pe o cale de comunicaţie; a degaja. ♦ A despresura (o cetate asediată, un port blocat etc.) ♦ A desţepeni (maşini, aparate). 2. A scoate de sub blocare bani sau valori băneşti. 3. A scoate din cadrele active ale armatei (ofiţeri), a pensiona înainte de vreme (funcţionari). [P.i. -chez şi deblóc. / < fr. débloquer].
(Dicţionar de neologisme)

DEBLOCÁ vb. tr. 1. a înlătura obstacolele de pe o cale de comunicaţie; a degaja. ♢ a despresura (o cetate asediată, un port blocat etc.). ♢ a desţepeni (maşini, aparate). 2. a scoate de sub blocare bani, valori bancare. 3. a scoate din cadrele active ale armatei (ofiţeri), a pensiona înainte de vreme (funcţionari). (< fr. débloquer)
(Marele dicţionar de neologisme)

deblocá vb. (sil. -blo-), ind. prez. 1 sg. deblochéz, 3 sg. şi pl. deblocheáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DEBLOCÁ vb. 1. a degaja, a elibera. (A ~ un drum înzăpezit.) 2. (MIL.) a despresura. (A ~ un oraş asediat.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A debloca ≠ a bloca
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: de deb debl deblo debloc

Cuvinte se termină cu literele: ca oca loca bloca ebloca