deboșă

DEBÓŞ//Ă ~e f. Uz excesiv de mâncare şi de băutură. /<fr. débauche
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DEBOŞÁ vb. I. tr., refl. (Franţuzism) A face (pe cineva) să se dedea la desfrâu; a perverti, a corupe, a strica. [< fr. débaucher].
(Dicţionar de neologisme)

DEBÓŞĂ s.f. (Franţuzism) Exces, abuz de mâncare şi de băutură. ♦ Decădere a moravurilor. [< fr. débauche].
(Dicţionar de neologisme)

DEBOŞÁ vb. tr., refl. a face (pe cineva) să se dedea la desfrâu; a perverti. (< fr. débaucher)
(Marele dicţionar de neologisme)

DEBÓŞĂ s. f. exces, abuz de mâncare şi de băutură. ♢ decădere a moravurilor. (< fr. débauche)
(Marele dicţionar de neologisme)

deboşá vb., ind. prez.3 sg. deboşeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

debóşă s. f., pl. debóşe
(Dicţionar ortografic al limbii române)