debordare

DEBORDÁ, debordez, vb. I. 1. Intranz. (Despre ape curgătoare, la pers. 3) A ieşi din albie; a se revărsa; (despre lichidul dintr-un vas) a da pe dinafară; (despre vase) a nu mai cuprinde conţinutul, a lăsa să curgă pe dinafară; a fi prea plin. 2. Intranz. şi tranz. A vărsa, a vomita. – Din fr. déborder.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DEBORDÁRE, debordări, s.f. Acţiunea de a deborda. – V. deborda.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DEBORD//Á ~éz 1. intranz. (despre ape curgătoare) A ieşi din albie; a trece peste maluri; a se revărsa; a irupe. 2. tranz. (alimente) A da afară din stomac pe gură; a vomita; a vărsa. /<fr. déborder
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DEBORDÁ vb. I. intr. 1. A se revărsa; a trece peste marginile unui vas prea plin. 2. A vărsa, a vomita. [< fr. déborder].
(Dicţionar de neologisme)

DEBORDÁ vb. I. intr. a ieşi din albie, a se revărsa; a trece peste marginile unui vas prea plin. II. intr., tr. a vomita. (< fr. déborder)
(Marele dicţionar de neologisme)

debordá vb., ind. prez. 1 sg. debordéz, 3 sg. şi pl. debordeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

debordáre s. f., pl. debordări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
DEBORDÁ vb. 1. v. revărsa. 2. v. vomita.
(Dicţionar de sinonime)

DEBORDÁRE s. v. vomitare.
(Dicţionar de sinonime)