debruia

DEBRUIÁ vb. I. tr., refl. 1. (Franţuzism) A ieşi din încurcătură; a (se) descurca. 2. A înlătura un bruiaj. [Pron. -bru-ia, p.i. -iez, 3,6 -iază. / < fr. débrouiller].
(Dicţionar de neologisme)

DEBRUIÁ vb. tr., refl. 1. a ieşi din încurcătură; a (se) descurca. 2. a înlătura un bruiaj. (< fr. débrouiller)
(Marele dicţionar de neologisme)

debruiá vb., ind. prez.3 sg. debruiáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)