debușeu dex - definiţie, sinonime, conjugare

debușeu

DEBUŞÉU, debuşeuri, s.n. 1. Piaţă pe care producătorii îşi pot desface produsele uşor şi în mari cantităţi. 2. (În sintagma) Debuşeul podului = debitul maxim de apă care poate curge pe sub un pod, astfel încât, de la nivelul apei până la partea de jos a podului, să rămână un anumit spaţiu liber de siguranţă. [Pl. şi: debuşee] – Din fr. débouché.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DEBUŞÉU ~ri n. 1) Mijloc eficace de a asigura larga desfacere a mărfurilor. 2) Regiune care serveşte ca piaţă de desfacere uşoară şi pe scară largă a mărfurilor. 3): ~ul podului debit maxim de apă care poate trece pe sub un pod nepunându-l în pericol. /<fr. débouché
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

debuşéu (-uri), s.n. – Piaţă de desfacere, tîrg. Fr. débouché.
(Dicţionarul etimologic român)

DEBUŞÉU s.n. 1. Regiune, ţară (străină) care serveşte ca piaţă de desfacere a produselor. 2. Debuşeul podului = debitul maxim de apă care poate curge pe sub un pod. [Pl. -uri. / < fr. débouché].
(Dicţionar de neologisme)

DEBUŞÉU s. n. 1. regiune, ţară servind ca piaţă de desfacere a produselor, a mărfurilor etc. 2. ieşirea dintr-un defileu a unei ape curgătoare, a unei şosele etc. ♢ (mil.) ieşire la loc deschis, larg. o ŭl unui pod = debit maxim al unei ape curgătoare care la nivelul maxim nu trece peste pod. (< fr. débouché)
(Marele dicţionar de neologisme)

debuşéu s. n., art. debuşéul; pl. debuşéuri/debuşée
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: de deb debu debus debuse

Cuvinte se termină cu literele: eu seu useu buseu ebuseu