deburare

DEBURÁRE s.f. Operaţie de curăţare a cardelor de impurităţile şi de fibrele scurte rămase în urma cardării; deburaj (1). – Cf. fr. d é b o u r r e r.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DEBURÁRE s.f. Acţiunea de a debura şi rezultatul ei; deburaj. [< debura].
(Dicţionar de neologisme)

DEBURÁ vb. I. tr. (Text.) A curăţi garniturile de ace ale cardelor de impurităţi. [< fr. débourrer].
(Dicţionar de neologisme)

DEBURÁ vb. tr. 1. a înlătura surplusul de material la burarea traverselor. 2. (text.) a curăţi garniturile de ace ale cardelor de impurităţi. (< fr. débourrer)
(Marele dicţionar de neologisme)

deburáre s. f., g.-d. art. deburării
(Dicţionar ortografic al limbii române)

deburá vb. ind. prez.1 sg. deburéz, 3 sg. şi pl. debureáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)