DEBUSOLÁ, debusolez, vb. I. Tranz. (Franţuzism) A dezorienta. – Din fr. déboussoler.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DEBUSOLÁRE, debusolări, s.f. Acţiunea de a debusola şi rezultatul ei. – V. debusola.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A DEBUSOL//Á ~éz tranz. fam. A face să se debusoleze; a dezorienta. /<fr. déboussoler
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE DEBUSOL//Á mă ~éz intranz. A pierde simţul orientării; a se dezorienta. /<fr. déboussoler
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DEBUSOLÁRE s.f. (Liv.) Dezorientare. [Et. incertă].
(Dicţionar de neologisme)
DEBUSOLÁ vb. tr. a dezorienta. (< fr. déboussoler)
(Marele dicţionar de neologisme)
debusolá vb., ind. prez.1 sg. debusoléz, 3 sg. şi pl. debusoleáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
debusoláre s. f., pl. debusolări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DEBUSOLÁ vb. v. deruta, descumpăni, dezorienta, încurca, zăpăci.
(Dicţionar de sinonime)
DEBUSOLÁRE s. v. derută, descumpănire, dezorientare, încurcătură, nedumerire, perplexitate, zăpăceală.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DEBUSOLÁRE, debusolări, s.f. Acţiunea de a debusola şi rezultatul ei. – V. debusola.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE DEBUSOL//Á mă ~éz intranz. A pierde simţul orientării; a se dezorienta. /<fr. déboussoler
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DEBUSOLÁRE s.f. (Liv.) Dezorientare. [Et. incertă].
(Dicţionar de neologisme)
DEBUSOLÁ vb. tr. a dezorienta. (< fr. déboussoler)
(Marele dicţionar de neologisme)
debusolá vb., ind. prez.1 sg. debusoléz, 3 sg. şi pl. debusoleáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
debusoláre s. f., pl. debusolări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DEBUSOLÁ vb. v. deruta, descumpăni, dezorienta, încurca, zăpăci.
(Dicţionar de sinonime)
DEBUSOLÁRE s. v. derută, descumpănire, dezorientare, încurcătură, nedumerire, perplexitate, zăpăceală.
(Dicţionar de sinonime)