debutare

DEBUTÁ, debutez, vb. I. Intranz. A-şi face debutul într-o carieră, pe scenă etc.; (despre un autor) a publica prima lucrare. – Din fr. débuter.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DEBUT//Á ~éz intranz. 1) (despre persoane) A-şi face debutul. 2) (despre acţiuni) A se manifesta prin primele semne caracteristice. /<fr. débuter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DEBUTÁ vb. I. intr. A-şi face debutul pe scenă, într-o activitate etc.; a începe (o carieră, o profesiune). [< fr. débuter].
(Dicţionar de neologisme)

DEBUTÁRE s.f. Acţiunea de a debuta; debut. [< debuta].
(Dicţionar de neologisme)

DEBUTÁ vb. intr. 1. a-şi face debutul într-o carieră, pe scenă etc.; (despre un autor) a publica prima lucrare. 2. (p. ext.) a începe. (< fr. débuter)
(Marele dicţionar de neologisme)

debutá vb., ind. prez. 1 sg. debutéz, 3 sg. şi pl. debuteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
DEBUTÁ vb. 1. v. începe. 2. a se deschide, a începe. (Concertul a ~ cu ...)
(Dicţionar de sinonime)