decadentism dex - definiţie, sinonime, conjugare

decadentism

DECADENTÍSM s.n. Denumire generică dată tendinţelor unor curente literar-artistice de la sfârşitul sec. XIX şi începutul sec. XX de către propriii protagonişti, care opun realităţii o lume a stărilor de spirit subiective, considerată ca singura autentică. V. simbolism. – Din fr. décadentisme.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DECADENTÍSM n. Curent în literatura şi arta de la sfârşitul sec. XIX şi începutul sec. XX, caracterizat prin misticism, formalism, individualism excesiv şi prin cosmopolitism. /<fr. décadentisme
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DECADENTÍSM s.n. 1. Denumire generală pentru curentele antirealiste apărute în literatura şi arta claselor pe cale de dispariţie, caracterizate prin involuţie, regres sau disoluţie a valorii, prin ruperea din contextul celorlalte valori. 2. Curent, născut în Franţa la sfârşitul sec. XIX, care se supune rigidităţilor şcolii parnasiene şi în bună măsură naturalismului, apropiat ca formulă artistică de simbolism, în care, până la urmă, se va dizolva. [Cf. fr. décadentisme, it. decadentismo].
(Dicţionar de neologisme)

DECADENTÍSM s. n. 1. denumire dată unor curente literar-artistice de la sfârşitul sec. XIX, caracterizate prin disoluţie a valorii, prin ruperea din contextul celorlalte valori. 2. mişcare literar-artistică europeană, caracterizată prin revolta împotriva rigidităţilor şcolii parnasiene, cultivarea brutală a inovaţiilor formale şi a senzaţiilor tari, prin rafinament stilistic ajuns la apogeu care se va dizolva în simbolism. (< fr. décadentisme)
(Marele dicţionar de neologisme)

decadentísm s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: de dec deca decad decade

Cuvinte se termină cu literele: sm ism tism ntism entism