decagonal
DECAGONÁL, -Ă, decagonali, -e, adj. (Despre suprafeţe) În formă de decagon; (despre corpuri geometrice) care are ca bază un decagon. – Din fr. décagonal.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DECAGONÁL ~ă (~i, ~e) 1) (despre suprafeţe) Care are forma unui decagon; în formă de decagon. 2) (despre corpuri geometrice) Care are drept bază un decagon; cu baza în formă de decagon. /<fr. décagonal
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DECAGONÁL, -Ă adj. În formă de decagon. [Cf. fr. décagonal].
(Dicţionar de neologisme)
DECAGONÁL, -Ă adj. în formă de decagon. (< fr. décagonal)
(Marele dicţionar de neologisme)
decagonál adj. m., pl. decagonáli; f. sg. decagonálă, pl. decagonále
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DECAGONÁL ~ă (~i, ~e) 1) (despre suprafeţe) Care are forma unui decagon; în formă de decagon. 2) (despre corpuri geometrice) Care are drept bază un decagon; cu baza în formă de decagon. /<fr. décagonal
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
DECAGONÁL, -Ă adj. în formă de decagon. (< fr. décagonal)
(Marele dicţionar de neologisme)
decagonál adj. m., pl. decagonáli; f. sg. decagonálă, pl. decagonále
(Dicţionar ortografic al limbii române)