DECALAMINÁRE s.f. Acţiunea de a decalamina şi rezultatul ei; decalaminaj. [< decalamina].
(Dicţionar de neologisme)
DECALAMINÁ vb. I. tr. A înlătura calamina de pe pereţii unui motor. [< fr. décalaminer].
(Dicţionar de neologisme)
DECALAMINÁ vb. tr. a înlătura calamina de pe pereţii unui motor. (< fr. décalaminer)
(Marele dicţionar de neologisme)
decalaminá vb., ind. prez.1 sg. decalaminéz, 3 sg. şi pl. decalamineáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
DECALAMINÁ vb. I. tr. A înlătura calamina de pe pereţii unui motor. [< fr. décalaminer].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
decalaminá vb., ind. prez.1 sg. decalaminéz, 3 sg. şi pl. decalamineáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)