decalc

DECÁLC, decalcuri, s.n. 1. Procedeu care permite decalcarea. ♦ Hârtie obţinută prin decalcare. 2. (Lingv.) Calc (2). – Din fr. décalque.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DECALCÁ, decálc, vb. I. Tranz. 1. A copia, a transpune un desen copiat pe o hârtie transparentă, pe o altă hârtie, pe o placă, pe o stofă etc. 2. (Lingv.) A calchia. – Din fr. décalquer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DECÁLC ~uri n. 1) Desen obţinut prin decalcomanie. 2) lingv. v. CALC. /<fr. décalque
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A DECALCÁ decálc tranz. 1) (desene sau schiţe tehnice) A copia cu ajutorul hârtiei de calc; a calchia. 2) (cuvinte, expresii, sensuri etc.) A forma prin calc lingvistic; a calchia. /<fr. décalquer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DECÁLC s.n. 1. Desen obţinut prin decalcare. 2. (Lingv.) Calc. [< fr. décalque].
(Dicţionar de neologisme)

DECALCÁ vb. I. tr. 1. A copia, a transpune un desen copiat pe o hârtie transparentă, pe o altă hârtie, pe o placă, pe o stofă etc. 2. A calchia. [P.i. decálc, -chez. / < fr. décalquer].
(Dicţionar de neologisme)

DECÁLC s. n. 1. desen obţinut prin decalcare. 2. (lingv.) calc (2). (< fr. décalque)
(Marele dicţionar de neologisme)

DECALCÁ vb. tr. 1. a copia, a transpune un desen copiat pe o hârtie, pe o placă, pe o stofă etc. 2. a calchia. (< fr. décalquer)
(Marele dicţionar de neologisme)

decálc s. n., pl. decálcuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

decalcá vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. decálcă/decalcheáză; conj. prez. 3 sg. şi pl. decálce/decalchéze
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
DECÁLC s. v. calc.
(Dicţionar de sinonime)

DECALCÁ vb. v. calchia.
(Dicţionar de sinonime)