decalibra
[Conjugare]
DECALIBRÁ, pers. 3 decalibrează, vb. I. Refl. (Despre ţeava armelor de foc) A se lărgi în urma uzurii sau a unui accident de tragere, a-şi deforma calibrul. – Des-1 + calibru.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A SE DECALIBR//Á pers. 3 se ~eáză intranz. (despre ţeava armelor de foc) A-şi deforma calibrul lărgindu-se (din cauza uzurii sau a unui accident). /des- + calibru
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DECALIBRÁ vb. I. tr., refl. A (se) toci ghinturile din interiorul ţevii unei arme de foc, a(-şi) deforma calibrul (unei arme de foc). [< de- + calibra].
(Dicţionar de neologisme)
DECALIBRÁ vb. tr., refl. (despre o armă de foc) a-şi deforma calibrul ca urmare a tocirii ghinturilor din interiorul ţevii. (< de1- + calibra)
(Marele dicţionar de neologisme)
decalibrá vb. (sil. -bra), ind. prez. 3 sg. şi pl. decalibreáză; conj. prez. 3 sg. şi pl. decalibréze
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A SE DECALIBR//Á pers. 3 se ~eáză intranz. (despre ţeava armelor de foc) A-şi deforma calibrul lărgindu-se (din cauza uzurii sau a unui accident). /des- + calibru
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
DECALIBRÁ vb. tr., refl. (despre o armă de foc) a-şi deforma calibrul ca urmare a tocirii ghinturilor din interiorul ţevii. (< de1- + calibra)
(Marele dicţionar de neologisme)
decalibrá vb. (sil. -bra), ind. prez. 3 sg. şi pl. decalibreáză; conj. prez. 3 sg. şi pl. decalibréze
(Dicţionar ortografic al limbii române)