decanat dex - definiţie, sinonime, conjugare

decanat

DECANÁT, decanate, s.n. 1. Demnitatea de decan; birourile unde lucrează decanul (şi personalul ajutător). 2. Organul de conducere al unei facultăţi. – Din fr. décanat, lat. decanatus. Cf. germ. D e k a n a t.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DECANÁT ~e n. 1) Funcţia de decan. 2) Totalitate a birourilor unde lucrează decanul şi personalul auxiliar. 3) Organ de conducere al unei facultăţi în fruntea căruia se află un decan. /<fr. décanat, lat. decanatus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DECANÁT s.n. 1. Demnitatea, funcţia de decan. ♦ Birouri unde sunt instalaţi decanul şi personalul ajutător. 2. Organ de conducere a unei facultăţi. [Cf. it. decanato, fr. décanat, lat. decanatus].
(Dicţionar de neologisme)

DECANÁT s. n. 1. demnitatea, funcţia de decan3 (II). ♢ birourile decanului. 2. organ de conducere al unei facultăţi. (< fr. décanat, lat. decanatus, germ. Dekanat)
(Marele dicţionar de neologisme)

decanát s. n., pl. decanáte
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: de dec deca decan decana

Cuvinte se termină cu literele: at nat anat canat ecanat