decantor
DECANTÓR, decantoare, s.n. Aparat care serveşte la decantare, format dintr-un recipient sau bazin, camere de colectare şi evacuare şi conducte de deservire. – Din fr. décanteur.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DECANT//ÓR ~oáre n. Instalaţie pentru decantarea lichidelor. /<fr. décanteur
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DECANTÓR s.n. Aparat, bazin pentru decantare. [Cf. fr. décanteur].
(Dicţionar de neologisme)
DECANTÓR s. n. recipient, instalaţie pentru decantare. (< fr. décanteur)
(Marele dicţionar de neologisme)
decantór s. n., pl. decantoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DECANT//ÓR ~oáre n. Instalaţie pentru decantarea lichidelor. /<fr. décanteur
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
DECANTÓR s. n. recipient, instalaţie pentru decantare. (< fr. décanteur)
(Marele dicţionar de neologisme)
decantór s. n., pl. decantoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)