decapitat

DECAPITÁ, decapitez, vb. I. Tranz. A ucide sau a executa pe cineva prin tăierea capului; a tăia capul cuiva. ♢ A separa capul bovinelor de corpul lor la abator. – Din fr. décapiter, lat. decapitare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DECAPITÁT, -Ă, decapitaţi, -te, adj. Ucis, executat prin tăierea capului; căruia i s-a tăiat capul. – V. decapita.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DECAPIT//Á ~éz tranz. 1) (condam-naţi) A executa prin tăierea capului. 2) (bovine) A tăia, înlăturând capul. /<fr. décapiter, lat. decapitare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DECAPITÁ vb. I. tr. A tăia capul cuiva, a executa (pe cineva) prin tăierea capului. ♦ A separa capul bovinelor de corpul lor la abator. [< fr. décapiter, it., lat. decapitare].
(Dicţionar de neologisme)

DECAPITÁ vb. tr. 1. a tăia capul cuiva; a ucide; a executa un condamnat prin tăierea capului. ♢ a separa capul bovinelor de corpul lor la abator. 2. (fig.) a suprima, a reduce la neputinţă principalii şefi ai unui partid, ai unei bande etc. (< fr. décapiter)
(Marele dicţionar de neologisme)

decapitá vb., ind. prez. 1 sg. decapitéz, 3 sg. şi pl. decapiteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
DECAPITÁ vb. (înv.) a descăpăţâna, a scurta. (A ~ pe un condamnat la moarte.)
(Dicţionar de sinonime)

DECAPITÁT adj. (înv.) scurtat. (Condamnat ~.)
(Dicţionar de sinonime)