decarburare

DECARBURÁ, decarburez, vb. I. Tranz. A micşora procentul de carbon dintr-un aliaj al fierului; a realiza o decarburare. – Din fr. décarburer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DECARBURÁRE, decarburări, s.f. 1. Operaţie de reducere prin oxidare a conţinutului de carbon din topitura metalică la elaborarea oţelului; decarburaţie. 2. Micşorare a conţinutului de carbon din stratul superficial al pieselor de oţel încălzite în cuptoare pentru tratamente termice. – V. decarbura.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DECARBUR//Á ~éz tranz. (aliaje de fier) A face să-şi reducă cantitatea de carbon din componenţă. /<fr. décarburer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DECARBURÁ vb. I. tr. A micşora procentul de carbon dintr-un aliaj al fierului. [< fr. décarburer].
(Dicţionar de neologisme)

DECARBURÁRE s.f. Acţiunea de a decarbura şi rezultatul ei; decarburaţie. [< decarbura].
(Dicţionar de neologisme)

DECARBURÁ vb. tr. a reduce prin oxidare proporţia de carbon dintr-un aliaj de fier. ♢ a micşora conţinutul de carbon din stratul superficial al pieselor de oţel încălzite în cuptoare. (< fr. décarburer)
(Marele dicţionar de neologisme)

decarburá vb., ind. prez. 1 sg. decarburéz, 3 sg. şi pl. decarbureáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

decarburáre s. f. → carburare
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
DECARBURÁRE s. (CHIM.) decarburaţie.
(Dicţionar de sinonime)