DECARTÁRE s. f. (la jocul de cărţi) depunerea, eliminarea din mână a uneia sau mai multor cărţi. (< de1- + carte)
(Marele dicţionar de neologisme)
decarta, decartez v.i. (eufem.) a vomita, a vărsa. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
decartá vb., ind. prez. 3 decarteáză
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)
(Marele dicţionar de neologisme)
decarta, decartez v.i. (eufem.) a vomita, a vărsa. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)