decelare dex - definiţie, sinonime, conjugare
DECELÁ, decelez, vb. I. Tranz. A distinge, a pune în evidenţă existenţa unei substanţe aflate în cantitate foarte mică sau a unui fenomen sau proces foarte puţin intens. – Din fr. déceler.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DECELÁRE, decelări, s.f. Acţiunea de a decela şi rezultatul ei. – V. decela.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DECEL//Á ~éz tranz. 1) (procese, fenomene ascunse) A scoate la iveală; a pune în evidenţă; a evidenţia; a reliefa; a remarca; a releva. 2) (substanţe în cantităţi foarte mici) A demonstra ca având existenţă reală. /<fr. déceler
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DECELÁ vb. I. tr. (Liv.) A descoperi ceea ce este ascuns, a scoate în evidenţă. ♦ (Fiz.) A pune în evidenţă existenţa unei substanţe aflate în cantitate foarte mică sau a unui fenomen foarte slab. [< fr. déceler].
(Dicţionar de neologisme)

DECELÁRE s.f. (Liv.) Acţiunea de a decela. [< decela].
(Dicţionar de neologisme)

DECELÁ vb. tr. 1. a descoperi ceea ce este ascuns, a scoate în evidenţă. 2. (fiz.) a pune în evidenţă existenţa unei substanţe în cantitate mică sau a unui fenomen foarte slab. (< fr. déceler)
(Marele dicţionar de neologisme)

decelá vb., ind. prez. 1 sg. deceléz, 3 sg. şi pl. deceleáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

deceláre s. f., g.-d. art. decelării; pl. decelări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DECELÁ vb. v. descoperi, dezvălui, releva.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: de dec dece decel decela

Cuvinte se termină cu literele: re are lare elare celare