decelerație
DECELERÁŢIE, deceleraţii, s.f. Scădere a vitezei unui mobil, raportată la unitatea de timp; acceleraţie negativă. – Din fr. décélération.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DECELERÁŢI//E ~i f. Scădere a vitezei unui mobil; acceleraţie negativă. /<fr. décélération
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DECELERÁŢIE s.f. Reducere a vitezei unui mobil; încetinire; acceleraţie negativă. [< fr. décélération].
(Dicţionar de neologisme)
DECELERÁŢIE s. f. decelerare; acceleraţie negativă. (< fr. décélération)
(Marele dicţionar de neologisme)
deceleráţie s. f. (sil. -ţi-e), art. deceleráţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. deceleráţiei; pl. deceleráţii, art. deceleráţiile (sil. -ţi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DECELERÁŢI//E ~i f. Scădere a vitezei unui mobil; acceleraţie negativă. /<fr. décélération
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
DECELERÁŢIE s. f. decelerare; acceleraţie negativă. (< fr. décélération)
(Marele dicţionar de neologisme)
deceleráţie s. f. (sil. -ţi-e), art. deceleráţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. deceleráţiei; pl. deceleráţii, art. deceleráţiile (sil. -ţi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)