decimare

DECIMÁ², decimez, vb. I. Tranz. 1. (În Roma antică şi evul mediu) A pedepsi o unitate militară, executând pe fiecare al zecelea soldat. 2. (Despre războaie, epidemii etc.) A omorî oameni în număr mare. – Din fr. décimer, lat. decimare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DECIMÁRE, decimări, s.f. Acţiunea de a decima şi rezultatul ei; ucidere în masă; decimaţie. – V. decima.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DECIM//Á ~éz tranz. 1) (despre războaie, epidemii etc.) A omorî în proporţii mari: a cosi; a zeciui. 2) (unităţi militare din Roma antică şi evul mediu) A pedepsi, executând pe fiecare al zecelea soldat. /<fr. décimer, lat. decimare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DECIMÁ vb. I. tr. 1. (La romani şi în feudalism) A pedepsi o armată, o unitate militară, executând câte unul din zece soldaţi prin tragere la sorţi. 2. A ucide, a omorî în număr mare. [< lat. decimare, cf. fr. décimer].
(Dicţionar de neologisme)

DECIMÁRE s.f. Acţiunea de a decima şi rezultatul ei; ucidere în masă, decimaţie. [< decima].
(Dicţionar de neologisme)

DECIMÁ vb. tr. 1. (la romani şi în evul mediu) a pedepsi o unitate militară executând câte unul din zece soldaţi, prin tragere la sorţi. 2. a ucide, a omorî în număr mare; a extermina, a masacra. (< fr. décimer, lat. decimare)
(Marele dicţionar de neologisme)

decimá vb., ind. prez. 1 sg. deciméz, 3 sg. şi pl. decimeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

decimáre s. f., g.-d. art. decimării; pl. decimări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
DECIMÁ vb. 1. (înv.) a zeciui, (fig.) a secera. (Epidemia a ~ oamenii.) 2. v. masacra.
(Dicţionar de sinonime)

DECIMÁRE s. v. masacrare.
(Dicţionar de sinonime)