DECIOCĂLÁ, deciocălez, vb. I. Tranz. (Reg.) A desface un obiect în părţile componente; a demonta. – Din de(s)- + ciocălău.
(Dicţionarul limbii române moderne)
deciocălá, deciocăléz, vb. I (reg.) 1. a curăţa ştiuleţii de foi. 2. a scoate roatele căruţei.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
DECIOCĂLÁ vb. v. dezghioca.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul limbii române moderne)
deciocălá, deciocăléz, vb. I (reg.) 1. a curăţa ştiuleţii de foi. 2. a scoate roatele căruţei.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
DECIOCĂLÁ vb. v. dezghioca.
(Dicţionar de sinonime)