declamativ

DECLAMATÍV, -Ă, declamativi, -e, adj. (Rar) Declamator; emfatic. – Din fr. déclamatif.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DECLAMATÍV, -Ă adj. (Rar) Declamator. [Cf. fr. déclamatif].
(Dicţionar de neologisme)

DECLAMATÍV, -Ă adj. declamator. (< fr. déclamatif)
(Marele dicţionar de neologisme)

declamatív adj. m., pl. declamatívi; f. sg. declamatívă, pl. declamatíve
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
DECLAMATÍV adj. v. afectat.
(Dicţionar de sinonime)