declamator

DECLAMATÓR, -OÁRE, declamatori, -oare, adj. (Despre cuvinte, expresii, stil) Pompos, bombastic, emfatic. [Var.: declamatóriu, -ie adj.] – Din fr. déclamatoire.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DECLAMAT//ÓR¹ ~oáre (~óri, ~oáre) 1) şi substantival Care declamă. 2) fig. (despre stil, ton, vorbire) Care vădeşte afect şi artificialitate; plin de emfază; bombastic. /<fr. déclamateur, déclamatoire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DECLAMAT//ÓR² ~oáre (~óri, ~oáre) m. şi f. Persoană care declamă texte (de obicei în versuri). /<fr. déclamateur, déclamatoire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DECLAMATÓR, -OÁRE adj. Care declamă; (peior.) pompos, bombastic. [Var. declamatoriu, -ie adj. / cf. fr. déclamateur, déclamatoire, lat. declamatorius].
(Dicţionar de neologisme)

DECLAMATÓR, -OÁRE adj. care declamă; (peior.; despre stil, ton) pompos, bombastic, emfatic; declamativ. (< fr. déclamatoire, lat. declamatorius)
(Marele dicţionar de neologisme)

declamatór adj. m. (sil. -cla-), pl. declamatóri; f. sg. şi pl. declamatoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
DECLAMATÓR adj. v. afectat.
(Dicţionar de sinonime)

DECLAMATÓR s. recitator. (Un bun ~.)
(Dicţionar de sinonime)