declamaţie
[Sinonime]
DECLAMÁŢIE, declamaţii, s.f. 1. Artă de a declama. 2. Vorbire cu ton şi cu gesturi exagerate, teatrale, emfatice. [Var.: declamaţiúne s.f.] – Din fr. déclamation, lat. declamatio, -onis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DECLAMÁŢI//E ~i f. 1) Arta de a declama. 2) Vorbire cu ton şi gesturi teatrale, emfatice. [Art. declamaţia; G.-D. declamaţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. déclamation
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DECLAMÁŢIE s.f. 1. Arta de a declama. 2. Vorbire emfatică. [Gen. -iei, var. declamaţiune s.f. / cf. fr. déclamation, it. declamazione, lat. declamatio].
(Dicţionar de neologisme)
DECLAMÁŢIE s. f. 1. arta de a declama. 2. acţiunea de a rosti expresiv textul dramatic. ♢ (peior.) vorbire emfatică. (< fr. déclamation, lat. declamatio)
(Marele dicţionar de neologisme)
declamáţie s. f. (sil. -cla-, -ţi-e), art. declamáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. declamáţiei; pl. declamáţii, art. declamáţiile (sil. -ţi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DECLAMÁŢIE s. v. recitare.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DECLAMÁŢI//E ~i f. 1) Arta de a declama. 2) Vorbire cu ton şi gesturi teatrale, emfatice. [Art. declamaţia; G.-D. declamaţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. déclamation
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
DECLAMÁŢIE s. f. 1. arta de a declama. 2. acţiunea de a rosti expresiv textul dramatic. ♢ (peior.) vorbire emfatică. (< fr. déclamation, lat. declamatio)
(Marele dicţionar de neologisme)
declamáţie s. f. (sil. -cla-, -ţi-e), art. declamáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. declamáţiei; pl. declamáţii, art. declamáţiile (sil. -ţi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DECLAMÁŢIE s. v. recitare.
(Dicţionar de sinonime)