declanșor

DECLANŞÓR, declanşoare, s.n. Declanşator. – Din fr. déclencheur.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DECLANŞ//ÓR ~oáre n. v. DECLAN-ŞATOR. /<fr. déclencheur
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DECLANŞÓR s.n. Declanşator. [< fr. déclencheur].
(Dicţionar de neologisme)

DECLANŞÓR s. n. declanşator (II). (< fr. déclencheur)
(Marele dicţionar de neologisme)

declanşór s. n. (sil. -clan-), pl. declanşoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
DECLANŞÓR s. v. declanşator.
(Dicţionar de sinonime)